Nasterea Maicii Domnului este praznuita in Biserica Ortodoxa pe 8 septembrie. Sfanta Scriptura, ne da stiri sumare in legatura cu nasterea si copilaria Maicii Domnului. Cele mai multe stiri despre aceste momente din viata sa ne sunt date de scrierile apocrife si de Traditie. Din Sfanta Scriptura, rezulta ca, Sfanta Fecioara era din neamul lui David (Ps. 131, 11 ; Matei 21, 9; Luca 1, 32; Romani 1, 3 etc.). Dupa traditie, parintii sai se numeau Ioachim-Eli, Eliachim (Luca 11, 23) si Ana si locuiau in oraselul Nazaret din Galileea. Nazaretul, care insemneaza floare, lastar, primea, asadar, floarea “fagaduita de Dumnezeu protoparintilor nostri, Adam si Eva, in rai”, lastarul rasarit din radacina lui David, pe Sfanta Fecioara Maria (Isaia 11, 10). Parintii ei nu-i dau un nume deosebit, ci unul foarte obisnuit la evrei, cel de Maria (Luca 1, 27).
Maica Domnului este Nascatoarea Vietii. La praznicul Adormirii ei se canta troparul: „Mutatu te ai la Viata, fiind Maica Vietii”, adica „Mutatu te ai la Hristos”, pentru ca Hristos este Calea, Adevarul si Viata. Maica Domnului a fost Scara din vedenia lui Iacov, pe care a coborat Fiul lui Dumnezeu, iar prin Nasterea Maicii Domnului – Invierea cea mica, si prin Nasterea Mantuitorului si Invierea cea Mare a lui Hristos –, pamantul nu a mai devenit un desert de oase, ci o oaza a Bucuriei si a Raiului lui Dumnezeu. Multi dintre credinciosi au calatorit in Orientul Mijlociu, au ajuns in Sahara, sau cei mai multi au vazut imagini din desert, din pustiu. Asa ar fi fost intreg pamantul. Intreaga noastra planeta ar fi fost un desert, un pustiu daca nu ar fi rodit in pantecele acestei Fecioare, daca nu S ar fi zamislit Hristos Fiul lui Dumnezeu.
Veti zice: „Parinte, dar s au nascut prunci si oameni si inainte de Maica Domnului!” Asa este, dar daca Maica Domnului nu ar fi fost Scara pe care sa coboare Mantuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu pe pamant, pamantul acesta ar fi fost un desert si, in loc de fir de iarba si flori de crin, ar fi ramas plin de oase. Prin venirea Mantuitorului si prin Invierea Sa avem nadejde ca orice mama, tata, frate sau sora, pe care noi i am dus si i am semanat in cimitir sub brazda, vor invia; avem nadejde ca oasele acelea vor invia si vor lastari si vor fi in Raiul bucuriei lui Dumnezeu. Daca Maica Domnului nu L ar fi purtat in pantecele ei si pe bratele sale pe Hristos Cel Inviat, oasele parintilor mei ar fi ramas pentru vesnicie sa putrezeasca in pantecele pamantului si la fel s ar fi intamplat cu orice om de pe pamant.
Dar prin Nasterea Maicii Domnului, prin Nasterea cea binecuvantata a Fiului lui Dumnezeu, eu am nadejde si, cand mi am dus parintii la mormant, am varsat o lacrima pe pieptul lor, dar nu o lacrima ca sa putrezeasca, ci o lacrima sa inverzeasca si sa infloreasca. Prin Hristos Cel Inviat, toate mormintele vor invia si de aceea pamantul nu va mai fi un desert de oase, ci va fi o oaza, o parte a bucuriei si a Raiului lui Dumnezeu. In popor, sarbatorii Nasterii Maicii Domnului i se spune Sfanta Marie Mica, iar Sfanta Marie Mare era numita Adormirea Maicii Domnului. Intr adevar, asa i au spus inaintasii nostri, dar gandindu ma cum as putea numi aceasta sarbatoare, am numit o Invierea mica. Daca la Pasti avem Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Marele Praznic al Invierii, am putea sa spunem ca si astazi avem Sfanta Inviere Mica, pentru ca Fecioara Maria L a nascut pe Hristos.
